REVELAŢII
La vremea hărăzită Dumnezeu
Mi-a revelat natura Lui divină
Şi am aflat că-n fire sunt de vină
Că El e Creatorul, dar şi Tatăl meu,
Că El îmi poate-ndepărta osânda
Ce condamnă sufletul la iad
Mă poate ridica atunci când cad
Să nu-mi pierd dorul, nici dobânda.
Şi am aflat cu multă bucurie
Că am un scop, am un destin
Că pot avea Harul din plin
Că pot fi-n lume-o mărturie.
Iar Natura ce mă înconjoară
Îmi vorbeşte de o măiestrie
Ce-a ntocmit frum’seţe, armonie
Şi îngeri care mă-mpresoară.
Aflat-am din Cuvântul Cărţii sfinte
Că-n Valea Plîngerii sunt călător
Spre un ţinut mai sus de nor
Unde domneşte un divin Părinte.
Iar Unsul Domnului – Hristos
Mi s-a descoperit prin gingăşie
Când m-a chemat la părtăşie
Cu cel ce-i sfânt şi credincios.
La vremea potrivită Tatăl meu
Mi-a revelat natura Lui divină
Mi-a spus să fiu şi sare şi lumină
De-aceea ’nalţ Numele Lui mereu.
Suprema revelaţie va fi-n momentul
Când Mirele veni-va să răpească
Mireasa Sa; apoi să răsplătească
Şi râvna pentru El şi-ataşamentul.
Martie, 2006